Duminica retrospectivă, un proiect prea entuziast, greu de materializat. Mai ales acum pe timp de pandemie și pe frig, când zilele se scurg una după alta în asemănare.

Așa că duminica retrospectivă devine ”sfârșit de lună retrospectiv”.

Câteva lucruri care mi-au plăcut în luna ianuarie. Mi-au tihnit, m-au bucurat, le-am descoperit ori le-am aflat. Unele banale, altele deosebite.


Cărți

Proiectul începutului de an – câte o carte din țările pe care nu le-am citit încă. În ianuarie au fost Afganistan, Albania și Algeria.

Khaled Hosseini

Am citit de el Vânătorii de zmeie, povestea destul de cunoscută a lui Amir, un băiat din Kabul care crește în Afganistanul monarhic. O dată cu invazia sovietică a Afganistanului, Amir se refugiază în Pakistan, iar apoi emigrează în SUA. Întorcându-se în orașul natal, adult fiind, dgăsește Kabulul dominat de talibani. Esența primei părți a povestirii e prietenia dintre Amir și Hassan, fiul servitorului.

Ismail Kadare

E prima dată când îl citesc pe scriitorul albanez. Îmi place mult stilul, tematica, bogăția cuvintelor, descrierile și cum dă viață personajelor. M-am apucat de ”Cronică în piatră” și după câteva pagini am realizat că nu am cartea întreagă așa că am amânat-o și-am descărcat alta de pe Scribd – Amurgul zeilor stepei – o nuvelă biografică. Personajul principal studiază în Rusia Sovietică, e scriitor și descrie situația studenților în perioada socialistă, presiunea de a produce literatură de calitate și viața animată a căminului studențesc.

Yasmina Khadra

Ceea ce ziua datorează nopții. Povestea a început să-mi pară cunoscută după câteva zeci de pagini. Îmi amintea de un film franțuzesc, văzut demult, care se petrecea într-un orășel din Algeria. Citind, îmi reveneau în minte frânturi, imagini cu plaja însorită, tinerii, câte un chip vag conturat, drama și sfârșitul. Știind cum se încheie n-am mai avut aceiași plăcere citind-o, dar am dus-o, totuși, la capăt. Yasmina Khadra – Mohammed Moulessehoul pe numele lui, fost ofițer în armata algeriană, a scris sub numele soției sale dezvăluindu-și identitatea abia după ce s-a retras din serviciul militar.

Ceea ce ziua datorează nopții începe în Algeria anilor 30 și prezintă povestea lui Younes. Stabilirea lui în Rio Salado, un oraș colonial în care nu se întâmplă prea multe… până la apariția lui Emilie.


Da Vinci of Debt

O expoziție desfășurată în Vanderbilt Hall la Grand Central Terminal, unde s-a prezentat cea mai scumpă operă de artă din lume – 2.600 de diplome de facultate dispuse într-o spirală suspendată, înaltă de 14 metri. (poza de copertă)

Conceptul vrea să atragă atenția asupra costurilor exagerat de mari ale învățământului american. Cele 2.600 de diplome reale însumând 470 de milioane de dolari în taxe de școlarizare. 470.000.000$ (!!!). Cu 20 de milioane de dolari mai mult decât cea mai scumpă operă de artă vândută vreodată. Salvator Mundi – pictură realizată de Leonardo Da Vinci, a fost achiziționată cu 450 de milioane de dolari în 2017.

Diplomele sunt prinse în cabluri transparente, par că plutesc sau zboară desprinzându-se de sol. Spirala semnifică vârtejul în care se află cei împovărați de datoriile cauzate de studii.


Tartiflette

Tartiflette am mâncat prima oară în urmă cu vreo cinci ani, într-un început de iarnă la Paris. La un restaurant rustic în apropiere de Montmartre. Și a doua oară anul acesta, în ianuarie, acasă. Un Tartiflette excepțional gătit de Liviu. Cred că și-a găsit o nouă pasiune. La câteva zile după meniul francez a încropit și-o ciorbă ardelenească. Perfecțiune. Yummy yum!


Măriuța

Minivanul pe care ni l-am cumpărat la începutul lunii, în 6 ianuarie mai exact. Fiind foarte frig afară am lucrat la el destul de puțin, dar ne-am antrenat în căutări și-am lucrat la design – aflat încă-n stadiu de plan.

Numele Măriuței, alintul, ne amintește de primul nostru road trip în țară și de Măriuța Vișeului de sus, cea mai faimoasă mocăniță cu aburi a Maramureșului.


Ficțiuni Reale

Un grup cu povestiri scurte. Temele zilnice, unele comune, altele bizare, îți fac imaginația elastic. Din când în când adun, în câte-un post, povestirile scrise de mine în grupul de pe facebook.


Ambient Vision – Amazon Echo Show (Alexa)

Printre miile de aptitudini ale Alexei am descoperit Ambient Vision – imagini relaxante, muzică și sunete ambientale.

Săptămâna asta m-am bucurat de câteva dintre ele și mi se par super faine de ascultat, mai ales când ești în pană de idei cu muzica, nu știi ce să asculți și nu-ți tihnește liniștea.


Pulp Fiction

I know, I know, cam târziu pentru un film ecranizat în 1994. Mai ales că e considerat cel mai bun film realizat de Tarantino.

Mi-a plăcut mult filmul. M-a și prins într-o perioada numa’ bună de devorat genul ăsta de povestiri. Replici faine, acțiune cât trebuie, roluri perfect jucate. Cred că săptămâna asta-l mai rulez o dată. Dacă tot am pierdut startul…


17 ianuarie 2021 – revizuit 31 ianuarie.
Spread the love

0 comentarii

Lasă un răspuns