Planul unui jurnal. Același plan de anul trecut, de care mi-am adus aminte abia prin trei sau patru ianuarie și l-am amânat. De fapt am început un jurnal, dar nu pe social media, ci într-una dintre multele agende cumpărate, drăguțe, înflorate, pe care le depozitez în biblioteca deranjată. Mai scriu în ele din când în când, dar rar le umplu cu idei. Jurnalul anului trecut m-a ținut cam patru zile. Mi-a venit să mai notez una – alta în el abia prin iunie, după șase luni. N-am mai notat, pentru că… nici eu nu știu de ce. Poate pentru că mobilizarea nu-i punctul meu forte.


Nici anul acesta n-am început pe întâi (cum am vrut). M-a luat iar același gând: la ce rost, la ce atâta fâs, social media e toxică oricum și etc. Azi e 3, chiar 4 prin unele părți. 1 nu mai e nicăieri, cel puțin nu dacă ne luăm după calendarul gregorian. A trecut prima zi din an în Noua Zeelandă și-n Hawaii, și dincolo de ele. Suntem în 3, sau 4, după caz.

Încep jurnalul acum, într-o duminică cu cer înnorat și ploaie, într-o zi oarecare, chiar dacă nu-i prima zi a lunii, a săptămânii, sau întâia zi a vreunei cronologii.


So, new year – new me, anyone?

Mă gândesc să încep cu lista de planuri. O fi prea banal dar n-am de gând să mă feresc de lucruri comune… So here it is!

Pe lista mea, după cum stă ea pe frigider, prinsă sub magneți, sunt înșirate doar trei lucruri. Trei lucruri notate înainte de revelația noului an. Trei lucruri aflate de mult în plan și trecute (în slow motion) la stadiul de execuție: limbajul semnelor, cărți, șah.

Limbajul semnelor.

Ei bine, m-am dezamăgit când am descoperit că nu există un limbaj al semnelor internațional și că semnele comune folosite în exprimarea gestuală sunt foarte puține. Limbajul semnelor nu e același nici în țările care au ca limbă oficială aceiași limbă vorbită, cum ar fi engleza. Limbajul semnelor american e diferit de cel al Marii Britanii. Fiecare țară din America de Sud, vorbitoare de spaniolă, are un limbaj al semnelor diferit și în afară de gesturi simple, pricepute de oricine, nu au altele-n comun. Deci stadiul la care sunt în ceea ce privește planul învățării limbajul semnelor e: confuzie.

Cărți.

O carte (cel puțin) din fiecare țară a lumii. Acțiunea se poate petrece oriunde și oricând, poate să fie o povestire sau o lucrare științifică, definitorie fiind proveniența autorului. 196 de cărți. Probabil. Poate mai puține, având în vedere că peste țările citite voi sări. Dar tot mi-au rămas vreo 175.

Șah.

Am scris șah pe listă, motivată fiind (recunosc) de Queens Gambit, de cărțile devorate de Beth Harmon, și pentru că în șah, ca și în viață, e ceva nou de învățat în fiecare zi. Iar Moș Crăciun mi-a adus un ceas. Un ceas pentru șah. După spusele lui, gândeam prea mult înainte de următoarea mutare. La fel cred și eu despre el, așa că vom vedea de-acum încolo care pe care!


3 ianuarie 2021
Spread the love

0 comentarii

Lasă un răspuns