Începuturi.
Șah am învățat să joc când aveam vreo 5 sau 6 ani.
S-ar putea să fi fost vară, fiindcă mi-amintesc o dimineață cu soare.
De la geamul ultimului etaj vedeam ambulanța, mașina cu girofare care o ducea pe mama la spital (un eveniment izolat, cu final fericit). Ca să mă desprindă de fereastra în fața căreia înlemnisem speriată, fratele meu (mai mare cu nouă ani) mi-a zis că mă învață șah. Jinduiam de mult să învăț jocul rezervat copiilor mari și cred că m-am oprit din plâns instantaneu.
M. a deschis tacticos cutia de lemn lucios, căruia tata-i mai aplicase câteva straturi de lac, și a scos din ea piesele frumos sculptate. Nu știu cât timp mi-a luat să învăț mutările, să pot încheia o partidă, dar ideea e că am luat contact cu jocul de șah timpuriu.
Mi-a plăcut încă de la început, dar nu i-am dat prea mare importanță. Peste ani am jucat din când în când cu ai mei și cu foarte puțini adolescenți. La facultate, în căminul universitar, am jucat izolat, rar.
Primul pas apăsat.
Pe urmă, la optsprezece ani, instructorul auto, care-mi preda șoferia, mi-a zis de soția lui, iubitoare a jocului. Am purtat cu el discuții prelungi, de la el auzisem despre deschideri și alți termeni de care nu aveam habar. (De internet dispuneam de foarte puțin timp și chiar dacă toate informațiile erau la distanță de un click, nu eram obișnuită sau conștientă de abundența materialelor online). Instructorul m-a invitat la masă să-i cunosc soția, dar până la urmă nu am avut onoarea. Nu mai rețin de ce nu am ajuns, deși am vrut.
În urma discuțiilor cu el, cu domnul V., îmi doream să știu mai mult. Am dat târcoale moșnegilor adunați în Parcul Central care jucau cât era ziua de lungă în apropierea lacului. Niște simpatici. M-am uitat la ei un timp și, deși m-au luat în râs, am îndrăznit să le spun că mi-ar plăcea să învăț. Cu toții au fost de acord că eram prea ”mare” pentru a mai învăța șah; în afară de un domn, care mi-a zis: ”Domnișoară, știi ce zice vulpea când n-ajunge la struguri?! Că-s acrii!” A fost pentru prima dată când auzeam zicala și mi-a luat un timp să o înțeleg. Mă sfătuise să vin și a doua zi.
În după-masa următoarei zile, același domn mi-a spus că mâine o să vină un maestru de șah pe la mese (trecea pe acolo adesea), și că, deși sceptic, părea dispus să mă cunoască.
Long story short, am luat câteva ore, am primit cărți, tablă și piese, exerciții și ore pe gratis.
Vioara și ghinionul.
Totul a mers strună, avansam, profesorul mă încuraja, cursul se lungea devenind tot mai palpitant. Până când, după câteva luni, marele maestru m-a văzut cu o vioară în spinare. La vremea aceea urmam, pe lângă facultate, Școala Populară de Artă, patru ore săptămânale de vioară. O nimica toată în opinia mea.
Vioara, care mi-e dragă, instrumentul preferat, a fost o ratare. Nu am ureche muzicală, nici talent, sunt neîndemânatică la instrumentele cu corzi. Mult mai târziu, după ani de la încercarea mea de a învăța vioara, m-am decis să încerc chitara, eșuând iar.
Revenind la șah, marele maestru mi-a spus: Nu-ți mai predau fiindcă mintea ta e prea distrasă, vrei să înveți prea multe și aș fi vrut să te axezi doar pe șah.
Avea dreptate. I-am cerut a doua șansă spunându-i că vioara oricum nu merge și că voi renunța la ea.
Soluția dintr-un exercițiu și neșansa.
Eram în bucătăria mică, renovată, într-un apartament îngrămădit de lângă Podul Garibaldi. Mi-a dat un exercițiu mai dificil, peste nivelul la care eram. Dacă găseam rezolvarea urma să se gândească. Am sacrificat regina ca să pot da mat la următoarea mutare. Eram încântată. A zâmbit și-a zis că mă anunță, dar cum viața nu-i ca-n filme, n-am primit a doua șansă.
Am abandonat șahul o perioadă lungă, apoi l-am reluat și ca toate lucrurile lipsite de practică a scârțâit și scârțâie. E lungă calea, pierduți sunt câțiva ani, dar pentru învățat și pentru șah nu-i niciodată prea târziu, așa că Hooray pentru un nou început!
Utile
Un site de unde poți descărca mai multe cărți despre șah: https://www.stere.ro/biblioteca-digitala/carti-de-sah/
Blog personal cu articole despre șah: https://blog.magazinuldesah.ro/
Joc online și info: https://www.chess.com/ro
Chess.com are cea mai mare comunitate activă de jucători de șah.
Site-ul federației române de șah: http://frsah.ro/
Alte site-uri unde se poate juca online, poți învăța strategie: RedHotPawn PlayChessBase
Aplicația pentru telefon pe care o folosesc și-mi place fiindcă m-am obișnuit cu ea: Chess with friends (Zynga)
0 comentarii