În anii 70 Playa del Carmen a fost doar un orășel pescăresc, liniștit. Azi poți spune orice despre Playa dar nu c-ar fi o locație liniștită. Acalmie mai găsești în aceste locuri doar dacă te duci la vreo sesiune de Citește mai mult…
Dacă nu te simți confortabil să conduci într-o țară străină sau călătorești cu buget redus poți să faci mare parte din traseu cu autobusul. Compania de transport ADO acoperă orașele principale din Yucatan iar prețurile biletelor sunt acceptabile. Site-ul ADO Citește mai mult…
Merida e capitala statului Yucatan și cel mai mare oraș al peninsulei. Deși extins, mai mare decât ne-am închipuit, Merida e un oraș prietenos plimbării, cu străzi aerisite și atmosferă relaxantă. Zona centrală e dominată de clădiri coloniale, biserici, restaurante Citește mai mult…
Peninsula Yucatan e un teritoriu deținut de trei state mexicane (Yucatan, Quintana Roo, Campeche), de Belize și teritoriul de nord al Guatemalei (El Peten). Aici găsești ape smarald, plaje tropicale, corali, păduri luxuriante presărate cu ruine mayașe, arhitectură colonială, distracție Citește mai mult…
.Natalia. Cine zice c-a iubit și nu a fost nebun, minte, sau n-a iubit cu adevărat. Nu cred că poți iubi veridic dacă nu-ți pierzi conștiința. ”Doi călători – veneau pe drumuri opuse – și m-au întâlnit în calea lor. Citește mai mult…
.Anghel. ”Dă-mi aurul care omoară, Că-s obosit de anii lungi, De când râvnesc după comoară, Ca-ntunecații Nibelungi.” Visul unui Nibelung – Dimitrie Anghel Îmi simt pleoapele grele, ochii injectați. Am pierdut șirul nopților în care, buimac de somn și neputință, Citește mai mult…
Destăinuiri fictive inspirate din povestea de dragoste a poeților Ștefan Octavian Iosif, Natalia Negru și Dimitrie Anghel. Anghel și Iosif s-au cunoscut în 1901 la Paris și s-au împrietenit cu ușurință. Deși firi diferite, cei doi erau în esență asemănători, Citește mai mult…
Ultima parte A trecut un an de la noaptea destăinuirilor până când am ajuns trupește în Ardeal. Un an plin de încercări, de întrebări, de nerăbdări și temeri. Un an probabil irosit, din moment ce în sufletul meu știusem de Citește mai mult…
Partea a patra În ziua când am împlinit optzeci și unu de ani plouase torențial peste New York. Telefonul mă trezi din moțăiala specifică unei astfel de zile. Din receptor, o voce îmi ură la mulți ani, numindu-mă păpădie. ”La Citește mai mult…
Partea a treia Eram mândră de cine eram. O mândrie de care mă țineam cu dinții, părând uneori vanitoasă, meschină. Nu mi se datora nimic din faptul că m-am născut în Ardeal, dar reprezenta o moștenire. O purtam cu sfințenie Citește mai mult…
