.Natalia. Cine zice c-a iubit și nu a fost nebun, minte, sau n-a iubit cu adevărat. Nu cred că poți iubi veridic dacă nu-ți pierzi conștiința. ”Doi călători – veneau pe drumuri opuse – și m-au întâlnit în calea lor. Din două lumi deosebite veneau și fiecare m-a îmbiat, m-a Citește mai mult…
.Anghel. ”Dă-mi aurul care omoară, Că-s obosit de anii lungi, De când râvnesc după comoară, Ca-ntunecații Nibelungi.” Visul unui Nibelung – Dimitrie Anghel Îmi simt pleoapele grele, ochii injectați. Am pierdut șirul nopților în care, buimac de somn și neputință, cerșesc venirea dimineții. Cerșesc iluzia unui început. Alte zori să-mi Citește mai mult…
Destăinuiri fictive inspirate din povestea de dragoste a poeților Ștefan Octavian Iosif, Natalia Negru și Dimitrie Anghel. Anghel și Iosif s-au cunoscut în 1901 la Paris și s-au împrietenit cu ușurință. Deși firi diferite, cei doi erau în esență asemănători, romantici, pasionați de poezie, având aceleași aspirații și sete de Citește mai mult…
Ultima parte A trecut un an de la noaptea destăinuirilor până când am ajuns trupește în Ardeal. Un an plin de încercări, de întrebări, de nerăbdări și temeri. Un an probabil irosit, din moment ce în sufletul meu știusem de la început că vom pleca. Încă din ziua de aprilie Citește mai mult…
Partea a patra În ziua când am împlinit optzeci și unu de ani plouase torențial peste New York. Telefonul mă trezi din moțăiala specifică unei astfel de zile. Din receptor, o voce îmi ură la mulți ani, numindu-mă păpădie. ”La mulți ani, bunică Adela”, îmi zise de această dată în Citește mai mult…
Partea a treia Eram mândră de cine eram. O mândrie de care mă țineam cu dinții, părând uneori vanitoasă, meschină. Nu mi se datora nimic din faptul că m-am născut în Ardeal, dar reprezenta o moștenire. O purtam cu sfințenie și cu neapărată nevoie de a vlăstare. Tocmai de aceea Citește mai mult…
Partea a doua Prietenul cel mai bun al tatei era Efrem. Omul solid, chiar umflat aș zice, cu barba deasă și chelie, care ne vizita aproape zilnic. Când nu venea el, mergea tata la dânsul, și nu de puține ori mă întrebasem cum de nu se săturaseră unul de altul. Citește mai mult…
Partea întâi M-am născut într-o zi albă. Venirea mea pe lume în acea zi a fost neașteptată, după cum a fost si plăpânda zăpadă ce cădea cernută din nori peste puful păpădiilor târzii din aprilie. În podișul transilvan n-a mai nins în miez de primăvară de zeci de ani, poate Citește mai mult…
Ion și cu Zoli se știau de când împărțeau soldații de plastic și le făceau fortărețe din noroi, după ce ploua. Zoli avea un indian, rar printre figurine, cu pielea roșie și pene pe cap, cu pieptul gol și cu pantaloni maro. L-a găsit și-l considera norocos. Îl purta la Citește mai mult…
O temă-n titlu și-o idee în povestea de 500 de caractere. Cele 8 minute care mi-au schimbat viața. Iubito, deschide-mi. Deschide ușa o dată, nu-i momentul să fii supărată. Mă jur, chiar nu e momentul acum. Te văd că umbli la vizor. Nu pune lanțul, nebună care ești tu de Citește mai mult…
