O temă-n titlu și-o idee în povestea de 500 de caractere.

Cele 8 minute care mi-au schimbat viața.

Iubito, deschide-mi. Deschide ușa o dată, nu-i momentul să fii supărată. Mă jur, chiar nu e momentul acum. Te văd că umbli la vizor. Nu pune lanțul, nebună care ești tu de nebună că mă faci să-mi smulg părul din cap. Te joci cu soarta mea, iubito. Lasă-mă să intru că vin ăștia peste noi. Tu n-auzi? În 8 minute-i duba la scară. Iubito, ascultă-mă. Nu mai deschide. Fugi și aruncă prafurile în budă. Toate, și-alea din ghivece, și alea pitite-n motan. Și, iubito, mă jur că era mort când l-am dus la împăiat.

After shave.

Îți plăcea să privești cum mă bărbieream în oglinda crăpată din baie, aia pe care n-am schimbat-o și care s-a spart când ne-am certat, promițându-ne șapte ani de ghinion. După împăcarea aia ne-am luat cu alai. Și bărbieritul ăsta, cu chiu și vai, în peticul de oglindă spart, a devenit un ritual. Aduceai un cub de gheață și-mi mângâiai obrajii. Cu sărutări îndepărtai mirosul de spumă de ras. Ne împăcam. Azi, am găsit oglinda schimbată și etajera plină de loțiuni ce-mi transmit răspicat că nu-ți mai pasă. (nepostat)

Șoc și groază în vagonul restaurant.

Bă băiatule, da-i mișto rău la francezii ăștia pe tren. Îi mișto ca pasager dar cred că să muncești e nasol. Cu cât te plătesc? Nu că m-ar interesa, da-s și io curios. Bine, dacă nu vrei să-mi zici, nu-mi zice. Și hai că nu te mai țin, adu-mi o ceafă de porc. Eee, n-aveți. Hai mă, că ești românaș de-al meu, fă și tu o treabă și rezolvă cu bucătarul. Cum să n-aibă porc deloc, mă, că doară acuma a fost Crăciunu’. Bă băiatule, crezi că io nu știu cum stă treaba? Hai, fuguța la bucătărie, că mi-i o foame de mor.

Un priveghi de neuitat.

Nici n-am băgat de seamă când s-a dus, deși au trecut mulți ani de când am îngropat-o. Era foarte frumoasă și plină de avânt. Avea fruntea senină și zâmbetul molipsitor. S-a dus neanunțată, dar eu o mai veghez și-acum. Și uneori o deshumez și-o iau în brațe, mai suflu niște viață peste ea, mă bucur de pulsația ei, de vise și de basme. Iar când adoarme iar, lungesc priveghiul cât de mult. O îngrop puțin adânc, presar deasupra ei pământ ușor de mușuroi, o râd, o plâng, și mă întorc la viața de adult.

Dragostea trece prin stomac

Prima femeie pe care am iubit-o a fost Ana. Când mă gândesc la ea îmi vin în gând tot felul de arome. Un amalgam de gusturi și miresme ce-mi strâng stomacul de emoție, de poftă și de drag. Îmi amintesc cum încropea minunății cu ce găsea prin casă și cum înfulecam neastâmpărat tot ce-mi gătea. Ședea lângă mine și se sătura privindu-mă, nu-i trebuia nimic altceva. Dragostea-i umplea stomacul și o îndestula. Era magică. Am iubit-o nebunește și ea mă iubea la fel. Ana a fost bunica mea.




Ficțiuni Reale – un proiect inițiat de Florin Piersic Jr.

16 februarie 2020.

Spread the love

0 comentarii

Lasă un răspuns