Un proiect inițiat de Florin Piersic Jr.
O temă și un set de reguli.
Regula de bază: Povestirea ta trebuie să aibă 500 de caractere cu tot cu spații.
Ching Cong, Cichi Ciang și Ciac Noris.
Nu-i plăcea la țară fiindcă pierdea filmele cu bătăi pe care le urmăreau copiii de la bloc. Ca să-i facă hatârul, bunicu-so a urcat antena veche în bradul înalt de la poartă. A reușit să prindă ceva semnal. Printre purici i-a văzut pe Ching Cong, Ciac Noris și Cichi Ciang. Și-a scris pe blugii tăiați numele lor și umbla mândru prin sat. Avea și-o pălărie cu boruri largi și era roșcovan. Așa că au început să-l strige Ciac. Viața ar fi fost frumoasă la țară dacă nu se apucau bătrânii să-l alinte Ciachi.
Iulian Sîrbu (veteran al grupului)
Am întârziat, mă scuz. Fusul orar, oboseala, justificări care nu-s luate în seamă de cei care i-au numărat deja mustața, l-au coafat și pomădat pe Iulian. Prin ochii lor l-am descoperit pe Sîrbu copil, vecin excentric, actor, scriitor, marțian, primar și detectiv. Un Hercule Poirot cu mai mult păr și mustața mai puțin arcuită. Faimos ca nimeni altul în comunitate. Versatil. Mie, sincer, îmi seamănă cu Bocșa. Când i-am arătat nevestei pozele alăturate m-a întrebat cine-i ăla de seamănă cu Iulian.
Bar Barbar
Marcel m-a rugat să ies cu nevastă-sa în oraș, să o întrețin cât e plecat. Lia a decis să mergem la un bar deschis de-un oarecare barbar, pasionat de muzică tărăgănată. Ospătarii erau toți minuni, vijelii și nicorete. Meniul zilei cu salam. Și pe mijloc un ring pentru concursul de dans. Lia mi-a zis că vrea trofeul neapărat. Asta după ce și-a comandat fără sfială ceafă cu cartofi pai. Și-un cocteil de cinci lei cu țuică de prune. Am dansat de mi-au sărit bumbii de la cămașă. Am cupa acasă.
În spatele dulapului e o ușă.
Intru într-un dulap făcut din uși de camere, de odăi care s-au deschis nenumărat și pe care au circulat tot felul de personaje. Umerașele poartă pe ele oameni. Unii uitați, alții uzați. Pe rafturi se doarme cuminte ca într-un orfelinat. De fiecare dată când încerc să ies palmele-mi transpiră pe clanță, țâțânii scârțâie și dinții mi se încleștează. Nimeresc într-o încăpere a cărei ieșire e dincolo de același dulap. Am deviat, mă scuzați, caut o casă cu multe dressinguri și uși care culisează.
Gata, te-am cablat
i-am zis. M-a invitat să rămân la un ceai. Să vedem cum merge conexiunea, dacă se încinge rețeaua. Am stat, știind c-am făcut legăturile bine și totul o să meargă strună. Era frumoasă și-aș fi vorbit cu ea altceva, dar mă presa cu întrebări ciudate. Cine-mi face cablajele, dacă n-am nevoie de ajutor și de-astea. Apoi mi-a spus că mă conectez greu. Văzând-o că insistă, i-am zis că am rețeaua supraîncărcată, c-am prea multe prize de montat și cu unele mufe îi greu de lucrat. Nema ciubuc și nema ceai.
0 comentarii