Dacă nu te simți confortabil să conduci într-o țară străină sau călătorești cu buget redus poți să faci mare parte din traseu cu autobusul. Compania de transport ADO acoperă orașele principale din Yucatan iar prețurile biletelor sunt acceptabile. Site-ul ADO (e doar pe spaniolă) dar au o hartă cu locația autogărilor, poți verifica prețuri și orarul destul de ușor.

Dacă-ți pui bine la punct traseul și programul călătorești fără bătăi de cap pentru benzină, taxe de drum, parcări sau presupuse amenzi (cum am luat noi una despre care povestesc mai jos)

Oricare alegere/opțiune are avantaje și dezavantaje. Mașina îți dă libertate de mișcare, poți include în traseu mai multe locații. Pleci când vrei și oprești unde-ți dorești. Economisești timp și uneori bani la cazare pentru că nu ești nevoit să-ți iei camere în centrul orașului.


Închiriatul mașinii

În general e recomandat să rezervi o mașină online iar procedurile de închiriere sunt asemănătoare cu cele întâlnite în majoritatea țărilor europene, SUA sau Canada.

Cele mai populare site-uri de închiriat mașini sunt:

Unele site-uri au costuri mai bune dacă închiriezi mașina pe weekend, altele sunt mai rentabile pentru o perioadă lungă, etc. Ideea e că dacă vrei să găsești cel mai bun preț trebuie să faci un pic de muncă de căutare.


Asigurare

Atunci când închiriezi o mașină în Mexic, trebuie să plătești o poliță de asigurare. Singura obligatorie e asigurarea de răspundere civilă și ar trebui să fie inclusă în preț. Dar ca să ia ochii turiștilor cu costurile ridicol de mici ale mașinilor, agențiile nu includ în prețul afișat pe internet asigurarea obligatorie. Când ajungi la ghișeu ai surpriza că trebuie să plătești 15$ pe zi în plus (uneori și mai mult). Afară de asta, vor încerca să te oblige la asigurări mai mari, (care bineînțeles sunt folositoare, fiindcă e confortabil să fii asigurat până-n dinți), dar care nu sunt obligatorii. Trebuie să fie la latitudinea voastră dacă optați pentru ele sau nu.

Când rezervi o mașină pe internet fii atent la asigurările care intră/sau nu în prețul total, fiindcă s-ar putea să plătești asigurarea obligatorie online iar cei de la ghișeu să te taxeze iar pentru ea. Nu e literă de lege dar nu strică să fii atent.


Acte necesare

Pentru închiriere trebuie să ai minim 21 de ani, să ai la tine pașaportul, permisul de conducere și un card bancar. Nu se poate plăti numerar (cash). Anunță-ți banca despre călătorie ca să nu ai surpriza unui card blocat. Și asigură-te că ai suficienți bani și pentru garanția care ți-o reține firma de închirieri (uneori chiar și 7000$) Cu cât e mai mare asigurarea pe care o faci la ei, cu atât e mai mică garanția.


Pick-up de la aeroport

Dacă închiriezi mașina de la aeroport, un shuttle al companiei o să te ducă de la terminal la firma de închirieri. Inspectează mașina în detaliu împreună cu agentul, fără nici o jenă, și consemnează orice zgârietură, murdărie, etc.

Prețul aproximativ pe zi pentru mașină – 30 -35$ cu asigurarea obligatorie inclusă.


Drumurile & Benzina

Am condus fără probleme peste tot în Yucatan. Chiar și pe drumurile dintre sate sau pe cele mai puțin umblate. Da, unele porțiuni pot fi înguste, șerpuitoare, denivelate sau neasfaltate, dar dacă ajustezi viteza la condițiile de drum nu o să întâmpini nici un fel de probleme. Ești în vacanță, nu te grăbești nicăieri 🙂

Majoritatea străzilor prin oraș sunt cu un singur sens de mers.

Taxele de autostradă se numesc ”cuota” și trebuie să plătești cash cu peso. Am plătit aprox. 5$ în total pentru ele.

La benzinării mașina ți-e alimentată de angajați. Te întreabă ce sumă vrei să plătești și atâta combustibil pompează. Fii atent ca pompa să fie pe zero, să aibă prețul benzinei afișat și urmărește la cine dai banii pentru că în Yucatan înșelătoriile de la benzinărie sunt cele mai cunoscute. Ai grijă când plătești și când primești restul. Bancnotele seamănă între ele și unii dintre ei s-ar putea să insiste că le-ai dat o bancnotă de 50 peso, de exemplu, în loc de una de 500.


Poliția

O să vezi destul de multă poliție sau armată pe drum, mai ales la intrările în orașe. Uneori opresc diverse mașini. De obicei aceste practici sunt de rutină și se rezumă la două întrebări și poate verificarea actelor, câteodată nici atât.

Dacă te opresc militarii e ok, dacă te oprește poliția șansele să scapi fără amendă, chiar și nevinovat, sunt cam mici. Nu știu dacă e practică des întâlnită fiindcă unii bloggeri insistă sus și tare că șpaga pentru polițiști e un mit dar cert e că noi am luat amendă și alți prieteni de-ai noștri au pățit la fel.


Cazările

Din moment ce ai mașină, deja privești mai relaxat problema cazării.

Noi nu suntem adepții camerelor rezervate fiindcă de prea multe ori ne-am abătut de pe traseu sau ne-am îndrăgostit de câte un loc și n-am vrut să fim mânați la drum de câte o rezervare prealabilă. Afară de asta, unele locații nu sunt deloc așa cum te aștepți, indiferent cât de mult te documentezi. Paradisul pe care l-ai văzut în pozele prelucrate ale altora te dezamăgește; și de ce să fi blocat mai multe zile într-o destinație cu care nu rezonezi?

Ne rezervăm de obicei prima noapte, ca să avem unde merge de la aeroport. Apoi rezolvăm celelalte cazări pe rând, în fiecare zi. Să ai conexiune la internet te ajută înzecit (cartele sim Movistar ori Telcel cu data – pentru 10 zile cu internet nelimitat costă aproximativ 50$ dar există și pachete mai mici).

Înțeleg că pentru unii acestă situație poate să fie inconfortabilă. Se simt straniu să nu aibă totul rezervat și aranjat. Și e ok să simtă așa, la fel ne-am simțit și noi la început. Dar e chestie de obișnuință.

Ca și la căutarea mașinii, răsfoim mai multe site-uri. În căutarea celui mai mic preț, bineînțeles. Site-urile de mai jos sunt cele pe care le utilizăm cel mai des. (fii atent și aici la taxele suplimentare – mai ales airbnb care are câteodată ”cleaning fee” absurd)

Am plătit în jur de 30$ noaptea de cazare, uneori și mai puțin.


Mâncarea

În primul rând, înainte de mâncare, să vorbim de apă. În Yucatan apa de la robinet e problematică. Părerile sunt împărțite și aici, unii spun că e ok, alții că nu e potabilă. Eu n-aș risca. N-ai vrea să umbli mai mult leșinat din pricina vreunei intoxicații sau Doamne ferește s-ajungi pe la spital. Apa îmbuteliată se găsește peste tot, e ieftină și mergi șa sigur. Noi avem mereu în bagaj pastile de purificat apa, super utile.

Mâncarea e ieftină și bună. Dar nu prea poți mânca ieftin în zonele centrale și super turistice. Am mâncat la taquerii și buticuri locale, chiar și de la tonetele stradale sau de la supermarket (au mâncare caldă suuuper ok) dar din când în când ne-am răsfățat cu câte o masă mai fancy.

Prețul mâncării se învârte undeva între 8-10$ (150-200 peso) în localurile mexicane – 20$ la restaurantele centrale și mai puțin de 5$ stradal.


Costuri adiționale

Intrările la cenote (aprox. 5-8$ fiecare) sau la ruinele mayașe, (25$ Chichen Itza, 20$Uxmal, 5$ Tulum, Coba, Ek Balam ) activitățile, parcurile de distracție (100$/persoană), suvenirurile, parcările (1-5$).

Amenda peste care am trecut cu greu

Mi-a făcut nervi nenumărați la vremea aceea.

Conduceam o mașină banală, nimic pretențios. Eram veseli, încântați de timpul petrecut la soare, de îmbogățirea culturală, ne luam rămas bun de la oraș, când am oprit la ultimul semafor înainte să urcăm pe autostradă. Mi-amintesc că mergea la radio ceva muzică mexicană, se auzeau și câteva claxoane, era amiază cu soare dogorâtor și mă gândeam la primăvara răcoroasă ce ne așteaptă acasă.

S-a făcut verde iar mașinile din fața noastră porniră încet. Când am ajuns în intersecție am văzut polițistul rezemat de motocicleta lui cu antene. Am trecut pe lângă el, așa cu încetinitorul, ca în filme… și ne-am privit în ochi, în ochelarii de soare mai bine zis. În secunda doi l-am văzut cum apare în oglinda noastră retrovizoare și ne face semne să oprim.

Încântat că nu i-am scăpat, ne-a cerut actele zâmbind aurit (avea un incisiv placat).

”La cât aveți zborul?”. S-a uitat la ceas și-a mormăit un ”aha” îngrijorat. ”Deci mai aveți la dispoziție cam o jumătate de oră ca să ajungeți la timp”.

A socotit el ce-a socotit, ba numărând pe degete, ba calculând în gând, și s-a apucat să negocieze cu noi amenda ca la bâlci. Ne-a zis din start că e hotărât să ne țină pe marginea drumului până pierdeam avionul dacă nu scoteam din buzunar suma care-i completa salarul prea mic. Am încercat prin diferite tertipuri să-l îmbunăm, să-i spunem că nu avem dolari, că am călătorit cu buget redus, eram la final de vacanță, ne întorceam faliți, flămânzi, dar omul nu s-a lăsat înduplecat cu una cu două. Mânca de-ăștia ca noi cu pâine la micul dejun. Adică cum?! Ce, el n-avea acasă guri de hrănit? *aici ca sfat, încercați să-i dați voi o sumă, 20 – 40$ și da de se potolește.

Fain frumos, când a auzit că nu avem cash ne-a condus la bancomat să scoatem bani de pe card. Asta în timp ce ne ținea grijuliu actele, ca nu cumva noi să le pierdem sau cine știe, să mergem liniștiți la aeroport în treaba noastră.

S-a îndurat să lase de la el, că era băiat de treabă, douăzeci de dolari. Și-a umezit arătătorul și număra dolăreii cu o satisfacție de aproape nu-mi mai părea rău de bani când l-am văzut așa de încântat. Și-a făcut trei cruci mici, că fără ajutorul Domnului nu se putea, și a băgat cei o sută treizeci de dolari la sân. S-a mai uitat o dată la moaca noastră trasă-n chip pe permis, a râs și ne-a spus ”adios amigos, drum bun”. Dragul de el, ne-a salutat și cu luminile și cu sirena, ca un prieten adevărat. Experiență autentică mexicană ați vrut? No luați de aici!


Fără să socotim amenda și biletele de avion, cheltuielile în Mexic pentru zece zile au fost puțin sub 1300$/două persoane. Despre ce să vizitezi și traseul nostru poți citi mai multe aici.




Sper ca articolul să-ți fie folositor. Dacă ai întrebări sau nelămuriri, își răspund la ele bucuroasă.

Spread the love
Categorii: CălătoriiMexic

0 comentarii

Lasă un răspuns