Îmi place să mă trezesc înainte de răsăritul soarelui, să fie încă noapte, zorii s-apară timizi de sub negurile apăsate. Să fie aerul curat, liniște pe stradă și oamenii liniștiți în paturile lor.

Cobor pentru cafea la magazinul din colț, unde vânzătorul din tura de noapte așteaptă să meargă la somn.

Alteori îmi fac cafeaua acasă. Cât timp se încălzește apa în ibric privesc la strada ce se deschide în fața geamului de la bucătărie. Văd câini care plimbă stăpâni, becuri la ferestre cum se aprind. Las aerul răcoros, matinal, să-mi atingă obrajii.

Sorb cafeaua din cană cu ochii încă somnoroși, cu mintea odihnită, fără social media și fără știri. Gustul amărui mă trezește, îmi tihnește și dă startul zilei. A doua cană de cafea vine cu povești acasă, cu vești și planuri, cu ascultat de glasuri dragi. Deschid laptopul, mai notez ceva, mănânc, mă grăbesc, plec și cea de-a doua cafea rămâne pe jumătate uitată în cană.


19 ianuarie 2021
Spread the love

0 comentarii

Lasă un răspuns