Aceeași dorință revărsată peste lumânările înfipte-n tort. ”Mă gândesc la un american complet ras, cu sprâncenele negre și stufoase, sufocându-se de căldură la etajul al douăzecilea într-un imobil din New York. Deasupra New York-ului cerul arde, albastrul cerului a luat foc, flăcări enorme, galbene, ling acoperișurile; puștii din Brooklyn se Citește mai mult…
Bobotează. Zori de zi. Soare cu dinți. Sclipiri de aur și argint în ramurile de gheață ale pomilor sfrijiți. Poteci curățate. Rotocoale de abur părăsind piepturi calde. Opinci și șosete din lână aspră. Șireturi de piele subțire împletită strâns. Cătrințe roșii, sângerii. Pieptare îmblănite și baticuri înflorate. Chicote tinerești. Entuziasm. Citește mai mult…
Nu știu alții cum sunt, dar mie lunile de după sărbătorile de iarnă îmi sunt cele mai urâte din an. Ianuarie și Februarie, apăsate de așteptarea primăverii. Sătui de frig, de vânturi aprige, de cer înnorat și de noapte timpurie. Iar în ultimii ani, prea puțin sătui de zăpadă. Nu Citește mai mult…
Începuturi. Șah am învățat să joc când aveam vreo 5 sau 6 ani. S-ar putea să fi fost vară, fiindcă mi-amintesc o dimineață cu soare. De la geamul ultimului etaj vedeam ambulanța, mașina cu girofare care o ducea pe mama la spital (un eveniment izolat, cu final fericit). Ca să Citește mai mult…
