Zilele astea am fost ocupați cu construitul măriuței – căsuței.
Desene făcute, idei, planuri, zeci de mărunțișuri cumpărate. Apartamentul arată ca un garaj, un depozit, nebunie de șuruburi, scule, cutii, lemne și unelte. Pășim prin living ca printr-o încăpere plină cu lasere și capcane, pe vârfuri și tiptil, ocolind mirări.
Nu putem face una fără alta. Adică patul fără s-avem bucătăria, sau invers, fiindcă toate trebuie să se potrivească perfect și să fie bine ancorate. Măsurăm, tăiem, așezăm, depozităm. O luăm de la capăt cu salteaua care a trebuit secționată, tapițată, așezată și depozitată și ea în același living îngrămădit, lângă mobila de toată ziua și chiuveta mică, blatul de ”bucătărie”, instalația de apă, de curent, bidoane și pompe, filtre și baterii. Nenumărate drumuri de la etajul doi în parcarea de dincolo de stradă, măsurători. Dar suntem pe drumul cel bun. Toate arată din ce în ce mai bine, de cum se apropie mai mult de forma lor finală.
Cheltuielile s-au adunat. Deși am făcut totul cu mâinile noastre, chiar și croitul husei de saltea, care mi s-a părut cel mai greu, și-am renunțat la mofturi alegând varianta simplă, suma strânsă e destul de rotunjoară. Mai avem puțin și pe urmă vom trage linie pentru total.
16 februarie 2020.
0 comentarii